Se ia din plapuma plăpândă de pământ
O speli, pe fiecare frunză verde.
Şi înainte să o aşezi pe-o lacrimă fierbinte...
Desprinzi cotorul.
Alături se aşează fiinţele tocate
De atâtea griji şi supărari;
Iar zâmbetele roşii, le aşezi cuminţi.
Serveşti,
La masa verii, sub umbrela unui nuc bătrân,
Un vin rose, clătit de vânt.
Şi chemi alăturea prieteni,
Îi îmbii cu flori şi pâine... dă-le să bea,
Dă-le să cânte,
Să uite repede că astăzi nu e mâine.
Astfel,
Musafirul e servit, şi în farfurie
Doar o varză are de smintit.
No comments:
Post a Comment