Îmi pare rău când
sunt o damă nespălată
Iar gândurile mi se
încheagă, ca sângele într-o artă
Şi vorbele
spurcate-mi ies din gură, să te bată.
Alaltăieri când
ţi-am privit iar chipul, mi-a venit să plâng.
Căci cu fiecare
noapte care trece, îmi apari în gând
Şi cu fiecare clipă
de pe ceas, mi te văd plecând.
Şi-aş vrea o clipă
doar din viaţa mea
Să îţi ofer în dar
o căpşunea,
Şi clipa aceea eu
aş vrea să fie dulce ca şi ea.
Însă timpul nu mai
poate fi recuperat
Tot ce-am făcut şi
totul răul pe care ţi l-am provocat,
Mă face să par în
faţa ta un îngâmfat.
Noaptea-mi pare tot
mai des o cale de sfârşit
Şi viaţa
dinainte-mi spune zilnic:”Frate, te-ai pripit!”.
De ce sunt oare aşa
tâmpit?
Şi vrea mai mult...
ofer şi tot ce mi-a rămas...
Mai risc subit
şi-atunci când sunt într-un impas.
Să vreau, să te
iubesc, sunt verbele ce mi-au rămas.
No comments:
Post a Comment