Păi, uite sunt până la tavan!
De ce-aş începe cu... ce e normal, ce nu?
Mi s-a spus, da eu ştiu, vă spun că:
Mi s-a spus, da eu ştiu, vă spun că:
Nalt îi cerul, şi ne udă, lumea şi-aşa îi surdă.
Floare de nu mă uita, nu-ţi ascunde lacrima
Pe paltinul, de zugraveală prea pătat, ca apa.
Drum de seară, dimineaţă nu-i de faţă
Ş-am ajuns, la căpătâi de beutură, tulai da ce
Dorul să-l ajung, dorul meu neobosit ca un butuc.
Zboară ciori, pe cimitire de sumbru calin...
Pe scândură, e iarba verde, e acasă,
Mândra, nu mai e, sunt doar la masă.
Râule, de ce nu laşi să treacă de la mine
Iubirile avide de suspine...
Plănuieşti, natură, să mă pui la clampă?
Fir de iţă, mai fetiţă, ce frumoasă e...de
Viaţă-n plic,o lume veche. Plânge iarba-n zori
Cu rouă falca mi-ai pătat şi te-ai prăsit calico.
Pomule, de viţă nouă, fă şi tu să am ceva
Foaie verde, de fuior, tare-aş vrea să cânt de zor
Ca o vrabie, ca un cor, ca un falnic călător.
Rouă tu mă spală şi la minte, şi la trup
Şi de-a fii, pădure, lasă-mă, să-ţi caut zădufu ,
Să-l alung, e noapte şi în prispă dorm, nebunu!
No comments:
Post a Comment