E vânt, e în avânt, dar e cuvânt

Pe ce cuvânt se juxtapune adevărul absolut!

Pricepi, sau nu... e şi-acesta un fel de început.

Păleşte omătul când sticlele se sparg în vânt.

Priveşti, visezi, să fi în larg visând...

Capătul sfidează pragmatisme realiste în odor,

Clopotele bat... pe ceas femeile sunt neveste.

Când spun că paiele se scaldă,

Ea, se îmbracă ca o nadă!

Scena este acolo... peştii, în acvariu,

Scuzându-se, pe masă, un suplu onorariu.

Sictir! Ce ploscă rătăcită în plan orizontal,

N-am uitat, diligenţa încă este scrisă, acolo pe tavan.

Există fapte, cuprinse într-o motivaţie circumspectă

Şi ia, uite dar peste ce naţie de ateloţi

S-a ajuns.. să persiflăm în broasca tinereţii

Curajos, afin cu porţile de dincolo de realitate!

Piper atins cu lacrimi de tartar.

Se strică, cauza lapidare excesivă, dar

Cui apasă, scândură bătută pe Cartan.

Pios apasă o falună, şi uite funcţii complexe! Staţi, telefonul sună!

Alo! De ce mă cauţi, prea bine.

Scuze, am răspuns, s-a dus,

Şi-acuma, unde am rămas? La voi...

Ah, da, eram dincolo, pe celălalt vas.

Totuşi, piramida timpului, are nisipul stafidit..

Nebunie! Eh, cine ştie, eu m-am întrebat de-atâtea ori..

Voi? Nu ziceţi, staţi, cred că ştiu...

E un punct adânc, aici tăcerea e de aur.

Rămas bun, eu, pe foaie mă aştern de-acum.

Da, ştiu, nu ştiţi cine sunt, dar sunt aici!

Cu fadă v-am gătit, pe plan v-am zămislit... ce?

Cuvintele, de ce, nu aţi ştiut!? Atunci... Salut!