Romanta scrisa cu creion

Plec sihastrele priviri
la aparitia damei, pe veranda
Cu privirile, de pasare maiastra.
Scaldata-n simple rugi, nevoi
dorinte suprapuse printre clipe panoramice...
de o zi, doua si poate am noroc
sa fie noua.
Ce prostie, visez, o calomnie
la ce-as vrea si
n-o sa fie...
Sed adanc in batranul sezlong si trag sec
din pipa.
Ce gand, pe cale libera ma zguduie
Sa-mi spun de ce!? nesigur...
Sictir, pardon. Ma rog degeaba, domnule.
Nu-i de clasa, intre artele dulci ale mintii.
Nemuritor, neatins de neuitat. Cu ce scop?
Ca nu le am!
Trei spete-n gand sa spun
Te iubesc, acum, de nebun.