imbaiat in razele de Soare,
si cant, privind mai abitir spre Luna
in amurg
un dor, un fapt sau o nevoie...
Exista versuri, ca o lacrima ce spala lin,
obrazul sarutat de ale tale buze.
Se crede, ca as vrea sa fi fost vis,
ardoarea prinsa pentru chipul tau.
Dar, mai lasat sa cred
ca jocul tau, e dorul nepatruns
si m-am pierdut... singur
Pe marginea prapastiei, neajutat de nimeni fiind.
Acum, stau trist si atarnat de-o stanca
undeva la jumatatea, unui albastru hau.
Privesc in jur cautand
O cale
sa ma intorc, pe proprile picioare
Si daca tu ma lasi, sa cad,
Sa nu imi pierd
Speranta...
No comments:
Post a Comment