Alienare pelucidă

Am ajuns la 21 de ani... sunt student!

Stau şi mă întreb oare, eu, ce-am făcut în tot acest timp!?

Am trăit din plin toţi aceşti ani, spuneti-mi voi, sau nu... mai bine,

Cred că da... Am fost la creşă şi ce amintiri:

„ Citeam ziarul pe oliţă, alături de ceilalţi copii~ ”,

Apoi am ajuns la grădiniţă, în grupa mică.

Parcă şi acum îmi amintesc, ce neascultător eram. A urmat apoi

Grupa mijlocie. Atunci m-am făcut de ruşine pentru prima oară

Citind în faţă colegilor de grupă. N-a întârziat să vină nici

Grupa mare! A venit şi primul meu sărut, cu fiica educatoarei...

La şcoală, în clasa I, am spus un singur lucur:

„ Îmi place la şcoală pentru că învăţ lucruri noi.”

Un alt prag important peste care am trecut, a fost clasa a 5-a, intensiv engleză;

Anul în care an realizat că-mi place engleza, dar nu o ştiam aşa cum trebuie!

Soluţia mea atunci, a fost şcoala de vară. Târziu, în clasa a 7-a,

Am făcut cunoştiinţă cu Internetul, am devenit fan Harry Potter

Am început să joc tennis, şi să frecventez şcoala mai puţin...

Şi uite-aşa am ajuns în clasa a 8-a. Cea mai dulce amintire rămasă

A fost acea scurtă vacanţă la părinţii dirigintei mele, cu clasa!

Pentru clasa a 9-a, am ales teologia, şi nu regret nimic

Din cele petrecute în acel liceu timp de patru ani. Ce e mai important?

Am devenit membru ASTRU, şi sunt mândru de această realizare!

La 20 de ani, m-am zbătut ca un peşte prins de mrejele facultăţii de psihologie...

Dar ştiţi ceva!? Nu eram singur şi asta conta!

Aveam alături pe: familia mea, pe prietenii din ASPR, pe inginerii neobosiţi

Din Fabrica de Zâmbete, pe profesori şi nu în ultimul rând colegii mei de an!

Iată-mă acum, la 21 de ani! Înalt, zvelt şi

Cu aceeaş iubire de batistă şi acelaş chip de lut,

Sau poate, m-am schimbat dar...

Tot nu ştiu ce am făcut atâţia ani!