Se simte, oare, adanc, in mlastinile mintii
Se aude un rasunet: vocea muta.
Pe gard, asuda licuricii, luminand
Patimitor,
Pe piatra stancii: povata...
Nu arde, Luna, indeajuns de apring
Facandu-se un Soare galben-noduros,
Ci: iarba neagra
De la umbra fagului, ingana obosita, o oda.
Pe pat, alinta, asezata bland in coltul de perete
Perna...
Ce somn: faurit pe bolti de curcubeu
Ce vis, uitat de lume, parasit: mereu.
Dincolo, pe pagina inscrisa din expozitiune,
Rasadurile cresc, alunele se crapa
Padurea: bogata, agera in ganduri negre...
E intuneric, somn, luceferi, buze, sarutari
Nu ma uitati: hamacul mofturos...
Eu sunt aici, va rog, dati-mi acum
Un simplu rost.
No comments:
Post a Comment