Rasufla vantul, printre genele uitarii...
Aud
Cum vocea ei, rasuna dulce
Si cred, ca va fi
Candva
adevarat, ca ma iubeste, vantul
mi-a spus-o
arzand...
Stau, sezand melancolic
Pe creanga unui stejar batran.
Privesc,
Cum norii aluneca pe cerul
albastru...
Adulmec, lin, mireasma florilor din rai
Ascult cu drag
Un cantec dulce, de iubire
Cantat,
de lacul de cristal.
Privesc, din nou, in fata mea
Si vad
Cum oamenii alearga, invidiosi
pe ce sunt eu...
de ce cunosc, in realitate,
de ce strapung un adevar,
de ce nu uit,
ca noi am fost odata, finte iubitoare
de ce oare...?
No comments:
Post a Comment