Mama! De ce, eu te iubesc si
Tu
nu vezi, ca felul meu de-a fii...
e ceea, ce tu
ai vrut candva, dar ai uitat sa fii!?
E ciudat
Ca ma repet, si-ti spun ca te iubesc
dar, oricum
Timpul, iti va arata, ca esti aici
Esti intotdeauna in inima mea...
Stiu,
ca sunt copilul tau, si apreciez
fiecare dojeana
Are rostul ei, de neuitat, de neinteles;
Caci
sunt copil si inca invat, sa fiu mai bun.
Oare,
nu e clar, ca te iubesc, cand sunt aici
sunt langa tine
Cand plangi eu sunt intotdeauna calm
Cand te plictisesti, sunt ignorant
dar urechea mea
aude,
Insa vorbeste inima si nu gura…
si nu uita, mama,
Te iubesc…
No comments:
Post a Comment