Soapte asuda crengile.
Ochii rasar, pe oglinda cerului...
Un stol al vocilor
apare,
printre nori, asurzitor...
Cuvinte
Aspru se inchiaga,
in placute pe mormant.
E totusi de surprins, ca-n ochii
lor
Lumini cresteaza, o memorie,
un pamant necimentat...
E blanda aura de vant,
cuprinsa-ncet
de o paloare vesteda,
Un sentiment incoerent.
ceva alur
De inger nesupus.
No comments:
Post a Comment